--De multe ori,
cantecul serii e rugaciunea buzelor mele...
Ganduri indepartate ale mintii mele,
in adancul lor!
Cuvintele nu vor sa paraseasca,
buzele inghetate ale Ierni.
Frigul sufletului meu,
uscat de atatea dureri. . .
Noaptea e aproape totusi,
cu somnule ei de Adio!
In curand,
nu vor mai fii alaturi de mine.
Linistea e aproape,
ce parca intarzie sa vina!
Ooo, pace Cereasca. . .
nu mai este mult si vei veni cu Iubirea ta,
suspinul rece, ca gheata!
In asteptare,
vor imbratisa chipul meu,
poate, bucurie viitoare!
- A. A. Popovici,