Flori de august !

 

 Mi-e dor de parfumul florilor din august,

de linistea Cerului gri si de razele soarelui, calde.
imi lipseste caldura unei imbratisari a Celui iubit!
de fosnetul frunzelor verzi,
din copacii inflorifi cu petalele lor albe si,
de vantul racoritor in zilele sufocante.
de dorul marii cu mireasma valurilor,
picurii reci, cristaline de apa...
mi-e dor de acea privire din ochii Lui,
de pasiunea lor plina de Iubire pentru cei cazuti.
in mreaja pacatului a cestei lumii,
parca ne satui de atata placere.
de vocea Lui ce se aude ca o soapta in bataia vantului
si in firele rebele ale parului meu spunand:
cu glasul unui tunet ce parea ca vine din adancul Cerului.
intoarcete suflet singuratic si trist!
la Cel ce te Iubeste,
cu o Dragoste neprefacuta, El e aici!
gata a te imbratisa cu bratele Lui puternice !

 - A. A. Popovici,

Gandurile ploii !

Astazi, ploua iar cu ganduri triste in inima mea,

si privind afara pe fereasta camerei mele.

am vazut picuri marunti de

lacrimii cum cadeau pe frunzele verzi,

parca erau niste cristale de mult uitate.

si imi veni in minte imaginea unei persoane

de mult uita in amintirile mele.

El mereu era aici pentru mine,

chiar si atunci cand eu nu Ii simteam prezenta!

era in gandurile ploii ce rece cadea

pe iarba verde de afara,

iar eu, nestiand ca acele picuri de ploaie.

erau insusi gandurele Lui pentru inima mea trista,

soptindu-mi ca o melodie de

Iubire ce parea ca vine din.

Cer,ohhh!

fiecare picur de ploaie e,

un gand de Dragoste cazand pe:

frunze, iarba,

pe floricele gingase si pe chipul tau!

vei intelege oare vreodata,

Iubirea Mea pentru tine?!

aici stau asteptandu-te in aceste picaturi de

ploaie cristaline

si privindu-te din zarile albastre.

sperand ca intr-o zi vei intelege,

ca chiar si atunci cand privirea si inima

iti sunt triste si de nepatruns...

totusi, Eu iti voi ramane credincios

pentru tot deauna,

si ne vom intalni intr-o zi in

acele zarii de mult uitate !

                                                - A. A. Popovici,

Vers si o umbra !

 

 Cuvintele sunt ca o povara pe inima mea,

neputand fi rostite cu buzele.
doar un vers nerostit in cuvinte si
totusi fara sa imi dau seama compun cuvinte nerosrite cu buzele,
in trecerea mea prin versurile uitari.
de multe ori viata e un vers uitat,
care nu poate fi scrie in cuvinte simple...
este nevoie de daruire si pasiune,
pentru ca urmele pe care le lasi in urma ta.
vor fii pasi pentru cei ce vor veni dupa tine
si tot ce faci, spui si scri:
sunt cuvinte nerostite cu buzele tremurande..
de multe ori e nevoie de un singur guvant rostit cu Dragoste,
catre o inima trista si o umbra ce suspina...
prea putini sunt cei ce astazii,
rostesc cuvinte pline de Iubire unui suflet parasit!
majoritatea doar lovesc in umbra nevazuta
si zdrentuita din departare ce parea ca vine,
multi sunt cei care doar.
o umbra sunt pentru cei din jur
si uitati prin ultimele randuri ale scaunelor...
si totusi nimeni nu isi da seama,
ce pot a deveni niste umbre uitate pe undeva.
dar, Cel ce stie ce inseamna sa fii mereu in umbra,
si uitat de toti din jur.
e totusi Cineva ce stie ca si o umbra,
poate a deveni un instrument pentru.
a arata dragostea Celui ce a daruit totul
pentru fiecare dintre noi,
iar tot ce lasi in urma ta.
e doar un vers nerostit cu buzele !

- A. A. Popovici,

Mireasma Lui !

 Un dor m-a invaluit cu mireasma lui din departare,

si vantul rece jucaus in parul meu
imi sopti cu dorul intalniri:
alearga asa de tare catre acele zari uitate!
iar eu, am suspinat in launtrul meu si am spus:
cum voi putea oare sa alerg catre stele?!?
inima mea vrea sa alerge asa de sus dar,
picioarele mele parca nu vor sa raspunda
la acest dor din departare...
vantul imi luase esarfa cea verde a,
revaderi Celui Iubit,
lasand in urma Lui un frig ca de gheata,
dar, cineva imi spuse cu glasul unui
Indragostit de demult:
Iubirea o cauti?!
Eu sunt Iubirea ta in aceasta viata!
sunt in tot ce tu visezi si simti,
in dorul din inima ta care adesea nimeni nu-l
intelege, in suspinele tale!
in Cel pe care Il astepti cu atata Iubire,
in tacere si daruire.
mereu voi fi aici pentru tine chiar,
in vantul care esarfa ti-a luat-o spre Cer...
intr-o zi de mai ne vom intalni,
in mireasma florilor de mere!
dar, pana atunci Dragostea mea,
asteapta-ma cu dorul reantalniri
si Eu aici voi fi asteptandu-te!

- A. A. Popovici,

Strigatul de ploaie !

 

Vant rece din departare,

facu ca toate frunzele ruginii
sa zboare in vazduhul uitarii.
lasand in urma lor doar un glsa fara sunet,
un suspin facu ca inima mea sa strige in ploaia rece:
unde Esti?
atunci, rindicandu-mi imima mea trista,
catre acele zarii departa-te.
Cineva cu glasul ce parea ca vine,
imi spuse doar atat:
ohhh!
aici Sunt langa tine,
inima trista si uitata.
asteptandu-te aici in aceasta ploaie,
ca sa simti fosnetul frunzelor!
triste si uitate in ploaia singurata-ti.
privirea mea cauta in departare pe El,
singurul care si in ploaia singurata-ti.
poate sa scrie cu stropii de ploaie,
un cantec de Iubire...
alergand in ploaia acea rece de Toamna!
un glas imi sopti din departare,
draga mea.
mult te-am cautat in aceasta ploaie a
singurata-ti fara de Iubirea ta,
mereu m-am intrebat:
cand va veni acea zii cand te voi privii,
in acei ochii verzi.
intizandu-ti aceasta umbrela si
adapostindu-te sub ea de
stropii ploii marunti si reci...
doar, in imbratisarea mea calda vei,
gasi acea Dragoste neconditionata a sindurata-ti tale.
penrtu ca aceasta Iubire vine din Cel ce a,
daruit totul pentru noi!
stiai draga mea:
ca El viseaza la povestea noastra de Dragoste?!
asteapta ca acea zi a intalniri noastre.
sa fie o binecuvantare pentru doua inimii,
uitate in singuratate-a ploii...
El, e singurul care poate sa auda un
strigat in ploaie!

- A. A. Popovici,