Priveam in departare un apus portocaliu
si am inteles ca dincolo de frumoaselei culorii.
ce colorau zarea intr-un curcubeu sclipitor,
se ascundea un suspin ne grait
iar, acel suspin ne spus in cuvinte.
era Cineva!
care ma privea din inaltimea Cerului cu o Iubire
calda, spunandu-mi:
prin vantul rece de Noiembrie,
in culorii jucause scaldate in razele serii.
Toamna inimii tale e fericirea de pe buze,
fluturii jucandu-se prin firele de iarba uscate si,
asezandu-se pe fruntea mea.
cu un sarut dulce a Celui asteptat,
mi-am dat seama ca El.
e in toate frumusetile pe care noi,
adesea, nu ne facem timp sa vedem Maretia
si Dragostea Lui pentru noi!
uitand ca El e vocea ce ne sopteste dulce
din zarea aceea departata.
si frunzele cazute pe aleei,
sunt binecuvantarile uitate de cei mai multi.
lasate in vuetul vantului ce sopteste din departare:
mereu, voi fii aici pentru tine!
chiar si in aceste frunze uscate si portocali,
ale Cerului binecuvantarii.
ne pretuite si uitate de cei pe care,
viata Mea, mi-am dat-o pentru ei!
acel apus in culorii de un portocaliu rosiatic de pe Cer.
sunt, fericirile ne gasite de inima mea trista,
ridicandu-mi ochii catre Cerul instelat
de un albastru inchis,
cu perle sclipitoare pe el.
o voce spuse bland inimii mele:
in apusul portocaliu,
pe care Il privesti acum!
sunt ale Cerului binecuvantarii pe care ochii tai nu le-au
vazut inca, dar.
intr-o zi vei vedea frunze cazand pe finta ta,
si alcele frunze sunt.
cuvinte ne scrise de Iubire si
fericire pentru tine,
pe care El insusi le scrie pe aceste frunze
si pe apusul Cerului portocaliu!
- A. A. Popovici,
